Întrebări frecvente

De la Preterism.com -- Romana

Salt la: Navigare, căutare

Aceste intrebari si raspunsuri sunt modificate in mod continuu. Daca aveti alte intrebari care nu au fost respunse, va rugam sa le postati in Discuţie:Întrebări frecvente daca doriti raspunsuri.

Cuprins

Cum să înţelegeţi Preterismul

Sunteţi Nebuni?

Răspuns: Înainte de a cântări în mod serios această întrebare, dorim să vă reamintim că toţi sau mulţi din cei ce se consideră pe ei înşişi "preterişti," au fost cândva "viitorişti" prin faptul că au considerat cea de-a doua venire a lui Isus ca fiind un eveniment încă în viitor. Mulţi probabil au pus aceiaşi întrebare când au auzit prima dată de Preterism, dar mulţi au fost deschişi şi au luat în considerare escatologia preteristă după meritele ei mai degrabă decât după noţiuni preconcepute. Mulţi au experimentat o schimbare de paradigmă care le-a produs o modificare drastică privind direcţia credinţei lor, relaţia lor cu Dumnezeu, şi felul în care se raportează la alţi oameni, la lumea din jurul lor şi la Scriptură. Deci dacă nu te potriveşti cu lucrurile stabilite şi prin faptul că iei Scriptura la valoara ei nominală, eşti considerat nebun, atunci te rog alătură-te nouă într-o călătorie fascinantă care te va face să însetezi după mai mult.

Ce este Preterismul?

Răspuns: Preterismul plasează profeţiile privitoare la aceea răutate intensă şi întuneric în primul secol, concentrându-se asupra evenimentelor din perioada celor patruzecişidouă de luni a persecuţiei neroiene, a celor partuzecişi două de luni a războiului iudeilor împotriva Romei şi a distrugerii Templului. Cuvântul "Preterist" are la bază latinescul "praeteritus" care înseamnă "s-au dus" sau "trecut." Dicţionarul Princetown University Wordnet defineşte un preterist ca: un teolog care crede că profeţiile Scripturii din Apocalipsa deja s-au împlinit. Preterismul de asemenea mai este cunoscut şi sub numele de "Escatologia Legământului" sau "Profeţie Împlinită"

Cine a inventat Preterismul?

Răspuns: Răspunsul scurt este: Isus Christos. Isus (urmat de toţi ucenicii Săi) a fost Cel care a predicat o a Doua Venire ca împlinindu-se în primul secol. Răspunsul lung este că Preterismul a fost totdeauna o voce slabă de-a lungul istoriei Bisericii. Părinţi ai Bisericii cum ar fi (http://en.wikipedia.org/wiki/Eusebius Eusebius din Cesareea, (http://en.wikipedia.org/wiki/Chrysostom St. John Chrysostom, (http://en.wikipedia.org/wiki/Basil_the_Great St. Basil cel Mare şi mulţi alţii, au fost fie preterişti fie au arătat puternice tendinţe preteriste. În istoria mai recentă James Stuart Russell (nici o legătură cu fondatorul mişcării Martorii lui Iehova, Charles Taze Russell) a avut o mare influienţă când a publicat cartea "Parusia". Max King a avut o influienţă majoră în dezvoltarea preterismului prin cărţile sale "Duhul Profeţiei" şi "Crucea şi Parusia". Dr. R.C. Sproul , Dr. Kenneth L. Gentry şi Gary DeMar deşi nu au adoptat în totalitate escatologia preteristă, prezintă tendinţe preteriste puternice în scrierile lor.



Ce înseamnă cuvântul Parousia?

Răspuns: Cuvântul "Parousia" este transliterarea cuvântului grecesc parusia care se citeşte aşa cum este scris şi înseamnă literal "Prezenţă". Dicţionarul Strong îl defineşte în felul următor: vine de la participiul prezent a lui "pareimi" 3918; a fi aproape, ex: sosire, venire, apariţie (adesea întoarcere; în special a lui Christos să pedepsească Ierusalimul sau în final pe Iudei. (prin implicaţie) fizic, aspect: venire, prezenţă.

Spre exemplu, o traducere mai exactă aparţinând lui Matthew 24:3 ar fi: "Spune-ne când vor avea loc aceste lucruri? Care este semnul "prezenţei" (parousia) şi a sfârşitului veacului acestuia? Datorită traducerilor timpuri, care au redat "parousia" ca şi sfârşit al lumii, nu este nerezonabil să deducem că credincioşii au ajuns la concluzia greşită, aşteptând o întoarcere fizică şi trupească a lui Isus, mai degrabă decât o întoarcere a "prezenţei" Sale spirituale. (parousia).


Unde a predicat Isus o întoarcere in secolul unu?

Răspuns: Sunt câteva pasaje importante în Noul Testament în care Isus în mod clar discută timpul venirii lui:

  • Matt. 10:23 - Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.
  • Matt. 16:27,28 - Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.``
  • Matt. 24:34 - Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
  • Matt. 26:64 - Da``, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.``

Isus întradevăr a predicat şi i-a învăţat pe ucenici că venirea Lui o sa fie "in curând" şi o să se întâmple "în timpul vieţii apostolilor" şi "înainte ca unii dintre ei sa moară." Mulţi teologi nu pot explica cuvintele acestea şi nu înţeleg cum Isus a "greşit" când a promis aşa ceva. Cum este posibil ca Fiul lui Dumnezeu să fi greşit în vreo profeţie?

Ce alte referinţe privitoare la timpul venirii lui Isus există in Biblie?

Răspuns: Există multe afirmaţii care plasează a doua Venire a lui Isus în contextul primului secol şi o leagă de distrugerea Templului iudaic în AD. 70. Aici sunt câteva:

  • Matt. 10:23 - "Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului."
  • Matt. 16:28 - "Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

28 Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa."

  • Matt. 24:34 - "Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri." (ori de câte ori Isus foloseşte "această generaţie" - neam - în Evanghelii, totdeauna se referă la contemporanii Săi).
  • 26:36; 11:16; 12:39, 41, 42 and 45; Luke 11:50-51; 17:25; Mk 8:38)
  • Matt. 26:64 - "Veţi (voi) vedea pe Fiul Omului ... venind pe norii cerului."

Referinţe temporale în cartea Apocalipsa * ταχει, tachos şi en tachei înseamnă "repede, dintr-o dată, cu toată viteza, fără întârziere."

  • εγγυς, engus înseamnă "în curând, aproape"
  • μελλει, mello, mellei înseamnă "aproape să .. , pe punctul de a ..."
    • Revelation 1:19 - "Scrie dar lucrurile ... care sunt pe punctul de a avea loc."
    • Revelation 3:10 - "... ceasul încercării ... este gată să vină (pe punctul de a veni) peste lumea întreagă ."

Există alte indicii nou testamentale ale întoarcerii lui Isus în primul secol:

  • Rom. 13:11-12 - "Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua."
  • 1 Cor. 7:29-31 - "Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea; 30 cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece."
  • 1 Cor. 10:11 - "Aceste lucruri... au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârşiturile veacurilor."
  • Phil. 4:5 - "Domnul este aproape."
  • James 5:8-9 - "Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. 9 Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă."
  • 1 Pet. 4:7 - "Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape."
  • 1 Jn. 2:18 - "...Este ceasul de pe urmă, ... prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă."

De ce nu este posibil ca pasajele care prezic o venire în secolul unu să fie greşite?

Răspuns: Majoritatea creştinilor, în general vorbind, declară deschis ineranţa (fără greşeală) Bibliei şi divinitatea lui Isus. Dacă anumite pasaje din Biblie sunt greşite sau dacă Isus a greşit când a prezis a doua Sa venire ca având loc în secolul întâi, întreaga credinţă creştină va fi subminată de afirmaţii eronate, Scripturi eronate şi în ultimă instanţă un Dumnezeu eronat.

Chiar dacă Preterismul este adevărat, ce contează?

Răspuns: Faptul că aparent aceste profeţii nu s-au împlinit, a condus la scepticism în ce priveşte credibilitatea Bibliei şi divinitatea lui Christos. Preterismul rezolvă această problemă prin susţinerea că aceste profeţii s-au împlinit de fapt în primul secol. Dacă escatologia preteristă este adevărată atunci creştinii pot oferi o mai bună perspectivă lumii, în contrast cu una fatalistă de tip "sfârşitul lumii", în care acţiunile noastre nu pot schimba nimic. Dacă suntem încrezători ca şi creştini că putem influienţa în bine lumea din jurul nostru, putem probabil motiva pe credincioşi să se implice activ în ajutorarea săracilor, să le pese de mediu, să participe activ în politică şi să păstreze lumea pentru toate generaţiile viitoare. Preterismul oferă speranţă şi menţine integritatea Scripturii şi a întregii credinţe creştine în acelaşi timp apărând-o împotriva altor religii şi sectelor creştine care plasează cea de-a Doua Venire a lui Christos după anul AD 70.

Când a fost Evanghelia predicată în toată lumea?

Răspuns: Este adevărat că Matthew 24:14 Isus în mod specific a legat întoarcerea Sa de fenomenul vestirii Evangheliei în toată lumea. Există câteva pasaje care confirmă că acest fenomen s-a întâmplat de fapt în primul secol. Acts 24:5, Rom. 1:8, Rom. 10:18 and Col. 1:6, 23:

"mai întâi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci credința voastră este vestită în toată lumea."

"Dar eu întreb: ,N-au auzit ei?` Ba da; căci, glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.`

"care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând."

"...fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de supt cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel."




Nu scrie în Biblie că în veacul viitor nu o să fie căsătorii? Cum explică Preterismul faptul că în prezent oamenii se căsătoresc după ce Isus a venit?

Răspuns: (by Don Preston]) Să vedem în primul rând ce numeşte Scriptura "veacul acesta" şi "veacul care va să vină" sau "veacul viitor". Acest lucru are o importanţă vitală. Majoritatea viitoriştilor presupun că atunci când Biblia vorbeşte de "veacul acesta" ea se referă la Era Creştină curentă, care se va sfârşi odată cu apariţia "veacului viitor". Aceasta este o eroare fundamentală. În Luca 20 Isus a vorbit despre înviere şi veacul viitor. Observaţi că Isus este confruntat cu argumentul ipotetic al Saducheilor împotriva învierii. Ei discută despre practica legii Leviratului (în virtutea căruia un frate era obligat să se căsătorească şi să "ridice" sămânţa cu văduva fratelui său decedat, Deut. 25: 5-10). Ca răspuns Isus le spune: "Fii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentrucă nici nu vor putea muri... fiind fii lui Dumnezeu, fii ai învierii"

Vă rog să obsevaţi: Isus a spus "fii veacului acestuia se însoară şi se mărită" Isus se refera direct la chestiunea căsătoriei în cadrul Leviratului. El nu s-a referit la experienţa umană universală!! Este greşit să argumentezi "ad hominem" că Preston este căsătorit, prin urmare învierea nu a avut loc," pentrucă acest argument ignoră în totalitate faptul că tipul căsătoriei în discuţie era căsătoria în virtutea Leviratului!


În ce eră a trăit Isus, în ce eră a avut căsătoria de tip Levirat valoare de lege? Este clar că în perioada Legii, Lege care a fost dată lui Israel pe Sinai. Era deci veacul mosaic!

( Deuteronom 25)

Daţi-mi voie să accentuez trei puncte importante:

  1. Biblia vorbeşte doar de două veacuri, "veacul acesta" şi "veacul viitor".
  2. Isus a arătat că "acest veac" era veacul mosaic şi "veacul viitor" era veacul lui Mesia şi a Noului Legământ.
  3. Isus a arătat că "veacul acesta" veacul lui Moise şi a Legii urma să se încheie iar "veacul viitor" era fără sfârşit!

Nu poate exista îndoială cu privire la adevărul esenţial al acestor afirmaţii. Ţineţi cont că Noul Testament în mod constant se referă la sfârşitul veacului mosaic dar afirmă în mod repetat că veacul lui Isus şi a Noului Legământ este fără sfârşit. (Luca 1:32-35 / Matei 24:35 / Epfeseni 3:20-21). Întreabă-te dar, dacă veacul Bisericii nu are sfârşit cum pot unii să vestească un sfârşit al Erei Creştine curente?


Acum să ne ocupăm mai specific de învăţătura lui Isus din Luca 20. În veacul care vine:

1.) ei nici nu se vor însura nici nu se vor mărita. Cum era susţinut "acest veac" a lui Isus? Prin căsătorie. Isus a spus că în veacul care vine, acest lucru nu ar mai fi cazul.

Pavel a spus că în Christos, veacul care urmează după Era lui Moise, "nu mai este nici parte bărbătească nici parte femeiască"(Galateni 3:28)! Dacă, în Christos nu mai este nici bărbat nci femeie, cum exista căsătorie, cum se pot însura şi mărita? Mai mult, Isus a spus că în veacul care vine, căsătoria de tip Levirat nu va mai fi rânduiala zilei. Se mai practică căsătoria de tip Levirat în Noul Legământ, veacul lui Isus? Dacă nu, atunci "vacul care vine" a sosit.

2.) În veacul care vine ei nu pot muri. Moartea a fost rânduiala vacului mosaic. Romani 7:7f / 2 Corinteni 3:6f, (Galateni 3:20-21). În contrast, Noul Legământ a lui Isus dă viaţa veşnică. Ioan 8:51- Romani 6:23 / Romani 8:1-3 — eliberaţi de legea păcatului şi a morţii!

3.) Ei sunt fii lui Dumnezeu fiind fii ai învierii!

În veacul mosaic - fii lui Dumnezeu erau produşi prin căsătorie. Născuţi, apoi învăţaţi! Sub Noul Legământ, copii sunt produşi prin credinţă: "căci toţi sunteţi fii a lui Dumnezeu prin credinţa în Christos Isus" pentrucă "toţi cari aţi fost botezaţi pentru Christos v-aţi îmbrăcat cu Christos" Învăţaţi apoi născuţi Evr. 8: 6 ff). În Rom. 6:4 ff Pavel vorbeşte despre moarte, îngropare şi înviere împreună cu Christos prin botez, învierea prin credinţă care produce fii a lui Dumnezeu aduşi din moarte la viaţă. (Col. 2: 11-13)

Prin urmare, fiecare element constitutiv, despre care Isus a spus că va caracteriza "veacul viitor", se găseşte în lumea Noului Legământ a lui Isus. Şi fără să mai spunem, lumea Noului Legământ a urmat lumea mosaică în care a trăit Isus.

Argumentul meu final, prin urmare a dovedit două lucruri. A dovedit că ceea ce Biblia numeşte "veacul acesta" nu a fost Era Creştină ci a fost de fapt era mosaică, veacul Legământului dat lui Israel la Sinai. Acest lucru înseamnă fără echivoc că "veacul care vine" veacul învierii, este Era Creştină.


În al doilea rând, dat fiind faptul că învierea urma să aibă loc la sfârşitul "acestui veac" a lui Isus, şi "acest veac" a Lui a fost veacul mosaic, şi dat fiind faptul că acel veac s-a sfârşit odată cu Căderea Ierusalimului în Ad 70, acest lucru înseamnă că învierea a avut loc odată cu căderea Ierusalimului în AD 70.

Dacă Isus s-a întors în anul A.D. 70, (Anno Domini 70) atunci de ce continuăm să luăm Cina Domnului?

Răspuns: (de Don Preston) Eu cred că acest argument obişnuit înţelege greşit natura Cinei Domnului şi semnificaţia cuvântului "până" din Corinteni. În primul rând cuvântul "până" înseamnă adesea ceva de genul "până la un anumit punct" şi indică o limită (terminus) sau o schimbare. Totuşi el nu înseamnă totdeauna acest lucru. Pavel spune că "moartea a domnit de la Avraam până la Moise" (Ro. 5:14) Cu siguranţă este recunoscut faptul că introducerea Legii mozaice nu a pus capăt morţii nici nu a biruit-o! În mod similar, Pavel i-a spus lui Timotei "până voi veni ia bine seama la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora" (1Tim. 4:13). Nu cunosc pe nimeni care să susţină că Timotei trebuia să înceteze a mai citi Scripturile la sosirea lui Pavel! Există multe exemple de acest gen de utilizare a cuvântului "până".

În al doilea rând, trebuie înţeles faptul că indiferent ce spunea Pavel în Corinteni, el le spunea categoric că Domnul urma să vină în timpul vieţii Corintenilor. El scria unor oameni vii atunci când a spus "(voi) vestiţi moartea şi învierea Domnului până va veni El" Astfel, Domnul avea să vină în timpul vieţii Corintenilor. Faceţi-vă timp şi luaţi în considerare pronumele personale din Epistolele către Corinteni, şi va deveni extrem de limpede că Pavel se adresa, în mod particular, Corintenilor.

În al treilea rând, Cina a fost instituită pentru a fi o comemorare (aducere aminte). Acest lucru este decisiv. Trebuia să fie o comemorare a Noului Legământ (Mat. 26: 26-29). Trebuia să fie o comemorare a eliberării din robia păcatului şi a morţii. Trebuia să fie o comemorare a unităţii credinţei. Acum, Noul Legământ nu a fost încheiat şi terminat decât la venirea (parusia)Domnului. (1Pet. 1:5,9,13; 3:21; 5:4. Cum putea Cina să fie o comemorare a Noului Legământ înainte ca acesta să fie o realitate încheiată? Şi, mai specific, de ce ar înceta Cina să funcţioneze chiar în momentul în care a devenit ceea ce trebuia să fie, o comemorare? Cina putea să devină o adevărată aducere aminte doar în momentul când ceea ce ea trebuia să comemoreze a devenit o realitate, şi acest lucru a fost la Parusia.

În al patrulea rând, Isus discutând despre participarea Sa la Cină, a spus "nu voi mai bea din acest rod al viţei ... până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu ... până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu" (Luc. 22: 16). Cei care susţin că Cina urma să se termine (s-a terminat) la Parusia, rareori acordă atenţie faptului că Isus a accentuat că va participa la Cină când va veni împărăţia Tatălui (acest lucru urma să fie în A.D. 70, Luc. 21: 28-32). Cu alte cuvinte, există două "până" folosite în raport cu Cina. Corinteni nu vorbeşte în mod specific dacă Cina trebuie sau nu să continue după Parusia. Discută doar un aspect al Cinei, proclamarea morţii lui Isus. Totuşi în Luca subiectul este continuarea /participarea Cinei iar Isus spune în mod precis că este atunci, la venirea împărăţiei, când va participa la Cină! Prin urmare, Cina nu avea să se termine la Parusia ci urma să fie desăvârşită la Parusia şi să devină o comemorare a lucrării încheiate a lui Isus Christos.

Avem disponibilă pentru cei interesaţi o serie de casete audio despre însemnătatea şi continuarea Cinei. Setul poate fi comandat la: Ardmore Church of Christ, 2712 Mt. Washington Rd., Ardmore, OK. 73401. Preţul este de $ 24,95.

Împărăţia lui Dumnezeu a venit de asemenea în primul secol?

Răspuns: Reiese din Scriptură că preocuparea principală a lui Isus a fost aceea de a aduce cu Sine împărăţia lui Dumnezeu. Cele două chestiuni majore legate de împărăţie sunt cea de timing (temporizare) şi cea privitoare la natura ei. Daţi voie Preterismului să ofere răspunsuri solide celor care au întrebări privitoare la Împărăţie.

  • Momentul sosiri Împărăţiei
    • a fost "în curând"
    • urma să vină "în vremea acestor împăraţi" eveniment descris în Daniel 2 (adică primul secol).
  • Natura Împărăţiei
    • "nu este din lumea aceasta"
    • este un "nou mod de gândire"
    • ea va "înnoi" creaţia, în special inimile oamenilor

Prin urmare este nerezonabil pentru creştini să se aştepte ca Împărăţia lui Dumnezeu să fie altceva decât o realitate spirituală. Scopul lui Isus a fost de a aduce vestea bună săracilor, eliberarea prinşilor de război şi mângâierea celor întristaţi (vezi Isaia 61). Isus nu a venit să instituie o împărăţie pământească în care El să fi împărăţit într-o dictatură teocratică; mai degrabă El a venit să ne elibereze de presupunerile noastre, de păcat şi vinovăţie şi ca să aducă vindecare inimilor noastre. Da, Împărăţia lui Dumnezeu a venit în primul secol şi este o realitate prezentă.

Moartea şi Căderea

Cum este moartea lui Adam şi Eva afectată de Preterism?

Răspuns: Pentru a înţelege lucrurile sfârşitului (escatologie) adesea trebuie să înţelegem începutul. În mod tradiţional Biserica a susţinut şi învăţat că Adam şi Eva au fost din punct de vedere fizic, nemuritori. Aceasta pare să fie o presupunere care nu are validare scripturală.


În Genesis 2:17 citim că Dumnezeu l-a învăţat (sfătuit) pe om să nu mănânce din pomul cunoştiinţei binelui şi răului, neascultarea având ca efect "căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negrşit". Noi ştim că în conformitate cu înregistrarea Scripturii Adam şi Eva nu au murit în ziua când au mâncat din pom; de fapt ei au trăit mai mult după incident. Se pare că este rezonabil prin urmare să sugerăm că moartea experimentată de Adam şi Eva nu a fost moartea trupului lor fizic ci mai degrabă o moarte spirituală care a fost rezultatul separări lor de Dumnezeu, şi care întradevăr a avut loc "în ziua aceea" când Dumnezeu i-a izgonit din prezenţa Sa şi din grădina Eden.


Acest lucru în sine, este important din mai multe motive:

  • Nu există dovadă biblică care să indice că Adam a fost creat nemuritor din punct de vedere fizic. Mai probabil este că Adam a fost muritor şi supus la aceleaşi pericole mortale cu care se confruntă omenirea astăzi(căderea de pe o stâncă, ucis de vreun animal sau murind datorită vârstei înaintate).


  • Dacă Biserica priveşte problema principală cu care se confruntă omenirea ca pe una fizică, (moartea trupului nostru) atunci natural că va căuta o soluţie fizică: întoarcerea fizică şi trupească a lui Isus şi învierea fizică şi trupească a credincişilor.
  • Dacă problema morţii este mai degrabă una de natură spirituală, (fiinţa spirituală în acest sens mult mai importantă decât cea fizică) atunci vom căuta o soluţie spirituală, aceea care a avut loc în AD 70 când Templul iudaic a fost distrus iar prezenţa spirituală a lui Isus a fost redată omenirii, astfel Pomul Vieţii (Christos) a fost făcut prompt disponibil pentru ca toţi să mânânce din el şi să capete viaţa.

Înseamnă că Adam şi Eva au mâncat din pomul vieţii în grădina Edenului?

Răspuns: Nu există nici un indiciu că nu ar fi mâncat din el . Dumnezeu i-a spus clar omului: "poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină" (Genesis 2:16, 17)

Singurul pom din care nu aveau voie să mănânce era pomul cunoştiinţei binelui şi răului.

Ce s-a întâmplat creaţiei când Adam a păcătuit?

Răspuns: Adesea creştinii speculează că atunci când în viitor Isus se va întoarce, El va "restaura" starea de perfecţiune în care a fost lumea înainte de cădere: fără durere, fără muncă, o viaţă plină de fericire şi beatitudine. Problema este că această speculaţie se bazează pe nimic altceva decât pe presupunerea că aşa a fost viaţa din Eden înainte de Cădere. Există câteva chestiuni care contrazic această presupunere:

  • În Genesis 2 citim că Adam şi Eva erau activi lucrând şi cultivând grădina Edenului.
  • Adam şi Eva (omenirea) au fost creaţi de Dumnezeu cu un sistem nervos care în mod activ ne spune când ceva este greşit: adică, a-ţi pune mâna în foc, sau a te tăia într-o piatră ascuţită. Noi numim aceasta dureredar eşuăm în a vedea aspectul pozitiv al ei: ea ne spune că suntem răniţi şi trebuie făcut ceva pentru a rezolva o problemă care se află dincolo de durerea însăşi. Durerea fizică prin urmare, nu este neapărat negativă sau ceva ce nu a existat înainte de Cădere, şi de aceea nu este ceva ce trebuie înlăturat de către Isus de îndată ce se întoarce. Promisiunea "nu va mai fi durere" făcută în Apocalipsa, se referă la înlăturarea durerii care este rezultatul despărţirii de Dumnezeu, Creatorul.
  • Nu are nici o valoare că Dumnezeu înlătură abilitatea omului de a simţi durerea. Dumnezeu este o fiinţă spirituală şi se manifestă în moduri spirituale; astfel prezenţa şi întoarcerea Sa au fost de natură spirituală şi au rezolvat problema spirituală a lumii: păcatul!
  • Nu există nici un indiciu că structura chimică a universului sau cea a pământului (noroi, stânci, aer) a fost modificată de căderea lui Adam. Din nou, Genesa accentuează aspectul spiritual mai important al căderii pentru a ilustra cât de distructivă poate fi separara de Dumnezeu: spini, sudoare, ţărână, durere, etc; limbaj extrem de figurativ pentru a indica separarea de Dumnezeu.


Se moşteneşte natura păcătoasă a lui Adam prin naştere?

Răspuns: Aceasta este o problemă teologică mai adâncă care trece dincolo de preterism. Se pare că nu există dovezi biblice care să ateste că păcatul lui Adam se transmite la copii de-a lungel generaţiilor prin naştere. Iată câteva argumente de luat în considereare:

  • În Scriptură, păcatul a fost totdeauna o chestiune legală şi era ţinut în socoteală pe baza Legii Iudaice; în consecinţă, păcatul trebuia comis de către cineva pentru ca acel cineva să poată fi învinuit, deci Dumnezeu nu îi face pe alţii responsabili pentru nelegiuirea lui Adam.
  • Copiii, în special nou-născuţii şi cei mici sunt lipsiţi de păcat şi deci nu sunt responsabili de păcatul iniţial al lui Adam:
    • Deuteronomy 1:35-39 susţine că copiii nu au cunoştiinţa păcatului: "Niciunul din bărbaţii cari fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri, afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentrucă a urmat în totul calea Domnului." Domnul S-a mâniat şi pe mine, din pricina voastră, şi a zis: ,,Nici tu nu vei intra în ea. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpînirea ţării aceleia. Şi pruncii voştri, despre cari aţi zis: ,,Vor fi de jaf!`` şi fiii voştri, cari nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpâni."
    • Isus a spus că cineva ttebuia să devină ca un copil (fără păcat) pentru a putea intra în împărăţia Sa: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor." (Matthew 18:3)
    • Ezekiel 18:19, 20 ne învaţă că copiii nu sunt responsabili de păcatele generaţiilor precedente."Voi însă ziceţi: "Pentruce nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?" Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit!Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el."

Putem deci deduce că a Doua Venire a lui Christos nu este un eveniment menit să rezolve problema morţii fizice, adică să scoată afară trupurile credincioşilor din morminte; mai degrabă a Doua Venire a fost un eveniment care l-a adus pe om într-o relaţie mai adâncă cu Dumnezeu, în prezenţa lui Dumnezeu, care în ultimă instanţă aduce viaţă nu trupului, ci sufletului.

Viaţa şi Învierea Morţilor

Ne învaţă Preterismul că nu este o Înviere a Morţilor?

Răspuns: Nicidecum! Exact cum face Biblia, preterismul întăreşte Învierea celor morţi, dar discuţia ridicată de preterism este în ultimă instanţă legată de natura învierii. Preterismul predică învierea morţilor dar nu subscrie unei învieri fizice a trupurilor. Aceasta ar implica că cea mai arzătoare problemă cu care s-a confruntat omenirea este una de natură fizică, când de fapt păcatul a fost cea mai mare problemă, problemă rezolvată prin jertfa lui Christos la momentul distrugerii Templului iudaic în A.D. 70.


Atunci, ce este Învierea Morţilor din punct de vedere Preterist?

Răspuns: Preterismul răspunde la această întrebare întrun mod cuprinzător, înercând să trateze rădăcina problemei care afectează omenirea, adică "moartea spirituală". Problema introdusă de căderea lui Adam şi Eva a fost o problemă de "moarte" prin faptul că Dumnezeu le-a spus clar că vor muri în ziua când vor mânca din pom. Cunoaştem din naraţiunea biblică că Adam şi Eva nu au murit în ziua când au mâncat din pom de aceea noi deducem că moartea pe care au experimentat-o a fost separarea de Dumnezeu, pe care într-adevăr au experimentat-o în ziua în care au mâncat din pom. Aceea despărţire este moartea despre care vorbeşte întreaga Biblie în contextul mântuirii şi a eliberării de păcat. Păcatul produce aceea despărţire dintre om şi Dumnezeu, iar Christos ne repune înapoi în prezenţa lui Dumnezeu. În contextul Învierii, aceasta este moartea de care s-a ocupat Christos la a doua Sa venire; despre ea a vorbit Isus în Matei 8:22 când a zis "lăsaţi morţii să-şi îngroape morţii" referindu-se la cei vii din punct de vedere fizic dar morţi spiritual, incapabili să aibă adevărata viaţă despărţiţi de Christos. Această idee a "aducerii la viaţă" este în continuare întărită de Christos în Ioan 5: 24 unde, deşi vorbeşte celor vii din punct de vedere fizic, Isus spune "Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci "a trecut din moarte la viaţă". Aceasta este esenţa Învierii despre care se vorbeşte în Scriptură.



Cum explică Preterismul Învierea din Hades, descrisă in Apocalipsa?

Răspuns: Conceptul de Sheol (locuinţa morţilor; deasemenea numit Hades în Greacă), din teologia iudaică, a fost folosit excelent atât de către Isus cât şi de apostoli pentru a-i învăţa pe credincioşi despre Înviere şi Judecată. Deoarece mulţi oameni au trecut din viaţă înainte ca Christos să moară pe cruce şi să le ierte păcatele, după câte s-ar parea nu a fost posibil ca cei care au murit înainte de primul secol să fie judecaţi sau răsplătiţi. Se pare că ei au mers întrun "loc de aşteptare" numit Hades sau Sheol, aşteptând judecata lui Dumnezeu. În AD 70 cei din Hades au fost "înviaţi" şi aduşi în faţa tronului lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi după faptele lor.


Ce spune Preterismul despre Răpire? Nu vor fi luaţi creştinii de pe pământ înainte de întoarcerea lui Isus?

Răspuns: Nu, deloc! Deşi cuvântul apare în 1 Tes. cap. 4 Biblia nu susţine ideea luării credincioşilor de pe planeta pământ înainte de întoarcerea lui Christos. Singurul pasaj biblic care pledează în favoarea a ceva apropiat de ideea "răpirii" este 1 Tes. 4: 17. "Apoi noi cei vii cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul."

Contextul acestui pasaj este cheia pentru înţelegerea pasajului în mod adecvat. Aici Pavel îi învaţă pe tesalonicieni cu privire la credincioşii care deja au murit şi prezintă ordinea învierii. Se pare că unii dintre tesalonicieni erau îngrijoraţi şi neliniştiţi că cei vii din punct de vedere fizic vor experimenta întoarcerea lui Christos înaintea celor care deja au murit (vezi v. 15). Oricum, Pavel încearcă să calmeze temerile lor şi aşează ordinea evenimentelor pe care ei (creştinii primului secol) le vor experimenta.

  1. Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. (vers. 14)
  2. Cei vii care vor rămânea până la venirea Domnului, nu o vor lua înaintea celor adormiţi.(vers. 15)
  3. Domnul se va coborâ (vers. 16)
  4. Apoi cei vii care vor rămâne, vor fi răpiţi împreună cu cei care au adormit. (vers. 17)

Pavel nu face altceva aici decât să îi înveţe ordinea învierii şi cum vor decurge evenimentele la venirea lui Christos. "Toţi credincioşii" (atât acei vii din punct de vedere fizic cât şi cei morţi fizic) vor fi "răpiţi" în prezenjţa lui Christos şi aduşi la viaţă prin restabilirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lor.

Mai mult, există clare afirmaţii temporale care plasează acest pasaj în contextul primului secol. 1.Tes. 4:15 clar ne învaţă că Pavel se aştepta ca întoarcerea lui Christos să aibă loc în timpul vieţii lui sau a audienţei lui. Acest lucru este valabil şi pentru 1.Tes. 4:17, unde Pavel scrie "NOI cei vii cari vom rămânea" referindu-se la creştinii primului secol, şi nu la cei din secolul 21.

În concluzie, deşi chestiunea "răpirii" nu este complexă, poate fi confuză şi dificilă pentru câteva motive:

  • Cuvântul "răpire" (având conotaţia luării creştinilor de pe planeta Pământ înainte de întoarcerea lui Christos) apare o singură dată în Biblie.
  • Conceptul "răpirii" a fost creat recent (în ultimii 200 de ani, sau aşa ceva) de către teologii dispensaţionalişti.
  • Idea "răpirii" implică faptul că credincioşii vor fi luaţi înainte de a doua Venire. Acest lucru este în directă contradicţie cu afirmaţia lui Christos prin care compară întoarcerea Lui cu "zilele lui Noe". veziMatthew 24. În zilele lui Noe, cei nelegiuiţi au fost luaţi de apele potopului iar cei neprihăniţi au rămas şi au fost salvaţi. Acest fapt este în contradicţie clară cu doctrina "răpirii".
  • Doctrina "răpirii" se bazează pe un singur pasaj care este 1.Tes.4:17. Acest pasaj nu pare a susţine o luare fizică a credincioşilor (ca şi când trupurile credincioşilor ar sbura prin aer spre cer). Un astfel de eveniment ar fi de neconceput pentru câteva motive:
    • Nu ar folosi credincioşilor la nimic şi ar contrazice rugăciunea lui Isus din John 17:15: "Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău"
    • Credincioşilor nu le-ar fi de nici un folos spiritual. Mântuirea este o chestiune spirituală şi nu implică în mod necesar eliberarea fizică a cuiva din pericol, ci mai degrabă implică o eliberare spirituală din pierzarea eternă şi aducerea în prezenţa veşnică a lui Dumnezeu.

"Răpirea" prin urmare, ar trebui pusă pe picior de egalitate cu "Învierea" credincioşilor care vin în prezenţa (parousia) lui Christos care aduce viaţă, neprihănire şi eliberare tuturor.

Sfârşitul Lumii?

Biblia vorbeşte de sfârşitul lumii -- eveniment, sau succesiune de evenimente produse de a doua venire a lui Isus. Dacă Isus deja a venit, de ce nu a fost lumea distrusă?

Răspuns: Adevărul este că Biblia nu vorbeşte despre ceva de genul "Sfârşitul Lumii sau a Timpului" Distincţia este în interpretarea pasajelor în care se vorbeşte de "vremea sfârşitului". Poate părea minoră, dar diferenţa este crucială prin faptul că pasajele biblice care dsicută "vremea sfârşitului" nu descriu evenimente care vor avea loc în viitor, ci mai degrabă evenimentele legate de "sfârşitul naţiunii iudaice" şi "sfârşitul Legământului mozaic". Această "vreme a sfârşitului" conform Escatologiei Preteriste, a fost în jurul anului A.D. 70 când Templul iudaic a fost distrus de către armatele Romane şi Ierusalimul ars până în temelii.

Înseamnă atunci că Cerul si Pamântul Nou descrise in Apocalipsa, este lumea prezentă?

Răspuns: Da, se pare că aşa stau lucrurile. Cartea Apocalipsa pare că descrie cu claritate în ultimile capitole o planetă, naţiuni, împăraţi şi împărăţii şi multe alte caracteristici care indică continuua existenţă a omenirii pe planeta Pământ. Prin urmare, ceea ce face cerurile şi pământul "nou", nu este un act fizic prin care Dumnezeu le re-crează, ci înoirea şi împăcarea tuturor lucrurilor în Christos, prin jertfa, învierea şi întoarcerea Sa în A.D. 70. Însăşi Prezenţa Sa, (parousia Sa) este ceea ce dă cerurilor şi pământului un caracter înnoit - sau "cer nou şi pământ nou" este simbolul unui nou început pe care l-a iniţiat Christos la inaugurarea erei mesianice.

Cum se explică "trecerea cerurilor şi a pamântului?"

Răspuns: (de Don Preston) Dacă înţelegem "cerurile şi pământul nou" ca find literale, ceruri şi pământ fizic atunci aceasta înseamnă că Vechiul Testament este încă în vigoare. Pus mai simplu, argumentul sună în felul următor: Dacă cerul şi pământul trebuiau să treacă înainte ca Vchiul Legământ să poate trece, şi dacă cerul şi pământul se referă la cer şi pământ fizic, atunci, dat fiind faptul că cerul şi pământul încă există, (nu au trecut) trebuie să fie adevărat că Vechiul Legământ nu a trecut. Pe de altă parte, dacă înţelegem "cerul şi pământul" ca limbaj figurativ, referindu-se nu la creaţia fizică, ci la altceva, este posibil ca acest "cer şi pământ" să fi putut trece ca să permită trecera Legii. Haideţi să cercetăm pentru o clipă definiţia "cerului şi pământului nou".

Profetul Isaia a prezis trecerea cerului şi pământului în cap. 24. El spune că pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă v. 19. Acum, acest lucru sună ca distrugerea creaţiei materiale dar o examinare mai atentă descopere că vorbeşte de distrugerea Lumii Legământului lui Israel prin această metaforă a "cerului şi pământului". Observaţi v. 5 ne dă motivul pentru care este distrusă - "ei au încălcat şi au rupt legământul" Ce fel de legământ a fost acela? Era Legământul mozaic. Dumnezeu urma să distrugă "cerul şi pământul" pentrucă Israel a rupt legământul cu Yahwe. Trebuie oare să credem că într-o zi universul va fi distrus din cauză că Israel şi-a rupt legământul?

Un alt exemplu în care "cerul şi pământul" se referă la Lumea Legământului lui Israel şi nu la creaţia fizică, este Isaia 51:16.

"Am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pământ nou şi să zic Sionului: "Tu eşti poporul Meu!" (din nefericire Cornilescu traduce verbul "a pune" la prezent, verifică şi alte traduceri care îl pun la trecut)

Care este esenţa? Observaţi că Dumnezeu vorbeşte cu Israel. El spune că le-a dat Legea Lui, Legământul mozaic, (aceiaşi Lege despre care vorbea Isus în Mat. 5: 17-18), ca să întindă ceruri noi şi să întemeieze un pământ nou! În mod clar Yahwe nu spune că a dat Legea mozaică lui Israel ca să creeze cer şi pământ fizic! Creaţia materială a existat cu mult timp înainte ca Israel să primească Legământul mozaic. Semnificaţia versetului este că Yahwe a dat legământul lui Israel ca să creeze lumea lor - o lume care avea la bază legământul cu Yahwe. Dumnezeu a creat "cerul şi pământul" lui Israel prin faptul că le-a dat Legea. Acum, dacă El a distrus acel cer şi pământ al Vechiului Legământ şi a dat un Nou Legământ, nu înseamnă că prin aceasta El crea un cer nou şi un pământ nou? Acesta este exact gândul din Scripturile Noului Legământ.

Legământul vechiului Israel era aproape de pieire, 2Cor. 3:10 şi cont., Evr. 8:13; 12:25 şi cont. Noul Legământ a lui Christos era dat atunci, Ef. 3:3 şi cont., Evr. 2:1 şi cont. Din moment ce darea Legământului a creat "cer şi pământ" Cerul nou şi Pământul nou a lui Christos nu va fi desăvârşit până nu se va descoperi în întregime Noul Legământ. Prin urmare, dacă Cerul şi Pământul nou a lui Christos nu a sosit atunci Noul Legământ a lui Christos nu a fost descoperit în întregime. Dacă Noul Legământ a lui Christos a fost descoperit complet atunci cerul nou şi pământul nou tocmai au sosit. Gândiţi-vă atent la aceasta în lumina lui 2Pet. 3 şi Apoc. 21-22, pasaje scrise pe când procesul de descoperire a Noului Legământ era încă în derulare, neîncheiat. În Isaia 51: 5-6 Dumnezeu a prezis că cerul şi pământul vor pieri. Este acelaşi cer şi pământ pe care le-a creat la Sinai. Nu este o prevestire a trecerii cerului şi pământului fizic, ci este o predicţie a trecerii Vechii Lumi a lui Israel pentru ca Lumea Noului Legământ a lui Mesia să poată fi întemeiată. Noi credem că acest "cer şi pământ" despre care Isaia a spus că vor pieri, este acelaşi cer şi pământ despre care Isus a spus că trebuie să treacă înainte ca Vchiul Legământ să fie desfiinţat.

Satan şi Răul

Dacă Satan şi dracii lui deja au fost aruncaţi în "Lacul de Foc" (iazul de foc) atunci de ce mai există rău în lume astăzi?

Răspuns (de Samuel Frost): Întrebarea pare să presupună că "satan şi demonii" sunt cauza sau explicaţia a "tot răului din lume" Dovezile scripturale însă, mă îndrumă să cred într-o concluzie diferită.


1). God created evil. Isaiah 45:7; Lamentations 3.38, etc. The clearest picture in Scripture of this fact is that God made the tree of the knowledge of good and evil before the failure of Adam and Eve. Therefore, evil was before God created man. Evil was known by the mind of God in its entirety from eternity.

2). “God is righteous in all of his dealings” (Dan 4:35) and therefore can do no wrong. Even though he causes evil events, that is, events that we report as evil, and events that men bring about on other men (and we hold those men accountable for their evil actions), God Himself is not an agent, is not accountable to no man, and cannot be charged with committing evil. His motivations for bringing about evil actions of men is qualitatively different and righteous, whereas evil men fail to have these motivations. They are accountable. God is accountable to no man.

3). Genesis 6:5 tells us that man’s mind is “on evil all the time.” The distinction between these men and Noah is that “Noah found grace” (Genesis 6.8). This grace enabled Noah to obey God. Jer. Concurs: “the heart of man is evil, who can know it?” Man is born with the knowledge of good and evil, and the Second Coming of Christ did not alter this fact in the slightest. In order for man to be transformed into the image of Christ, he must also have eternal life. Having the knowledge of good and evil in our minds is the agency for evil to be.

4). “satan” was temporary. One would need powerful gifts of the Spirit to discern his activities in the world today. One would have to know if a sickness was from “demonic possession” or just a sickness. Only by the spiritual giftings enabled directly by the Spirit could one know this. If there are those that claim that spititual giftings today have ceased, then how can one tell that the devil or demons are committing each specific act?

5). “satan’s” role was to accuse according to the transgression of the law given to Adam and increased in the giving of the law to Israel. Now that the law has been fulfilled for those in Christ Jesus, mankind can now receive reconciliation with God through Christ. Those who have not received such reconciliation are still dead in their sins and their hearts still born with the “knowledge of the law” (good and evil). Before, eternal life could not be given, but now In Christ it can. The effects and residue of the reign of the Death, the Sin and the Law by the justly appointed angel called “satan” are still very much with us today, though decreasing as the gospel spreads over time, but “satan” himself, and the rule of the death and the sin and the law are no longer powers or principalities that rule in the heavenlies. They have all been vanquished. God justly rules over all things, being all in all, having filled all things, having destroyed all of his enemies. This fact, however, does not alter the fact that, in spite of the destruction of these powers, that man is born with a heart of only the knowledge of good and evil. It is through Christ, having faith in Christ, which is a gift of God, that he can come and eat of the Tree of Life in the restored Kingdom. Up until this time, he, like Adam, only has a knowledge of good and evil, and though he perform the good occassionally, “even the kindest acts of the wicked are cruel” (Prov. 12:10) since it is not linked to faith and worship in Christ.

Conclusion, satan was appointed by God to carry out the judicial sentence against all men, including the righteous. All who were truly “of Israel” by faith in God were equally condemned “in Adam” and under the curse of “the Death and the Sin.” Because of the reconciling work of the Incarnate One, these, along with “whosoever shall call upon the name of the Lord” were and are given acces eternally to the Tree of Life, which Adam and all men were originally cut off from. In order to be given access, “the death, satan, the sin and the law” had to be vanquished. Their time was served, and their defeat was sure. “satan” is no longer necessary in the affiars of God, and thus his appointment was ended with the parousia, the consummation of all things in the generation His Son descended upon.

Mai există Satana în prezent?

Răspuns: If we are to demand consistency, and if we maintain that in A.D. 70 Satan and other demons (evil spirits) were thrown into the Lake of Fire as a final solution and end of their existence, then it would be reasonable to suggest that Satan is no longer around, while some of his negative influence on the world still seems to persist.

De ce există păcăt în prezent, după ce Isus s-a întors?

Răspuns: The idea that the Second Coming of Christ would bring about an end to sin does not appear to be supported by Scripture. In Romans 6 Paul is teaching us that "he who has died is freed from sin" therefore while sin still exists, the power of sin, Death, has been finally and permanently dealt with in A.D. 70 through the destruction of the Jewish Temple.

Templul Evreiesc

Care este relaţia dintre Templul Evreiesc şi viaţă şi moarte?

Răspuns: In the New Testament we are told that the Law and the Jewish system of animal sacrifices was enslaving humanity to sin:

"For sin shall not be master over you, for you are not under law but under grace." (Romans 6).

Therefore the Jewish Temple had in fact become an obstacle between humanity and God, enslaving both Jews and Gentiles to sin and to a system of sacrifices that could never deliver us from our sins:

"For it is impossible for the blood of bulls and goats to take away sins." (Hebrews 10)

It is for this very reason that in Hebrews 9 we are being told in a quite straightforward way that there is no way to God's presence as long as the Jewish Temple is still standing:

"The Holy Spirit is signifying this, that the way into the holy place has not yet been disclosed while the outer tabernacle is still standing" (Hebrews 9:8)

It is for this very reason that Jesus actively prophesied the destruction of the Jewish Temple (Matthew 24, Luke 21) with Stephen and Paul following in his footsteps. The destruction of the Temple was a necessary step in destroying the Law which enslaved humanity to sin and clearing the path for God's Presence to be restored to a humanity desperately in need of God. Animal sacrifices have forever been stopped and the blood of Christ, rather than the blood of bulls and goats is cleansing us from all our sins.

Atunci înseamnă că Templul din Ierusalim nu o sa fie reconstruit?

Răspuns: It is unlikely God will allow another Temple to be rebuilt in Jerusalem, mostly because a restoration of animal sacrifices would contradict the sacrifice of Christ and would reinstate the Jewish Law which was fulfilled in the first century. St. Chrysostom rightly observed that the destruction of the Jewish Temple should not be ascribed to the Romans, but to divine providence:

"By breaking the cup, prevents his patient from indulging his appetite in a noxious draught; so God withheld the Jews from their sacrifices by destroying the whole city itself, and making the place inaccessible to all of them"

Interestingly, as a historical footnote, it appears that God will not allow the Jewish Temple to be rebuilt again. In year 363, emperor Julian decided to subsidize the reconstruction of the Temple using Roman funds; at once he commanded the Jews to start working on the building project, at which Jews from across Jerusalem came together and scorned Christians in anticipation of the restoration of animal sacrifices. St. Cyril of Jerusalem however look at these preparations without any concern pointing to the Scriptures and saying that "the desolation of the Jewish temple should last till the end, and and that one stone should not be left on another."

When work commenced on the foundation of the temple, Ammiannus Marcellinus, an eye witness to these events, recorded that

"...such horrible balls of fire out of the earth near the foundations,' which rendered the place, from time to time, inaccessible to the scorched and blasted workmen. And the victorious element continuing in this manner obstinately and resolutely bent as it were to drive them to a distance, Alypius thought proper to give over the enterprise."

St. Gregory Nazianzen also recorded that the fire was followed by wind, lightning and an earthquake, with others recording miraculous events taking place, such as a bright cross appearing in the skies, and with all these events repeating as the workers tried to approach the work site and continue working.

All these men were eye witnesses to these events or knew people who experienced the events firsthand, together with others like St. Ambrose, Rufinus, Theodoret, Philostorgius the Arian and others. Because of these miraculous events, the work on rebuilding the Temple was stopped and the project was abandoned permanently. That is why today there is no Temple standing in Jerusalem.

Apocalipsa

Apocalipsa nu a fost scrisă între anii 95-96 A.D.?

Răspuns: Critics of Preterism often point out that the Book of Revelation was written in 95-96 A.D. and therefore it could not have prophesied events taking place in 63-70 A.D. The truth is that there is no evidence to suggest that the Book of Revelation was written that late in the first century. There are two sources used to place an early date on the Book of Revelation:

    • John was told he must prophesy again (Revelation 10:11)
    • Revelation was a letter written specifically to the "Seven Churches of Asia" not to contemporary Christians living 2,000 years later
    • The Jewish Temple was still standing when it was written (Revelation 11:1-2)
    • The story is about Jerusalem, the great city where our Lord was crucified (Revelation 11:8)
    • Nero was the "sixth king" that gave the order for Jerusalem to be destroyed. The order of the Roman emperors was as follows: 1. Julius Caesar, 2. Augustus, 3. Tiberius, 4. Gaius (Caligula), 5. Claudius, 6. Nero (54-68)
    • The "Song of Moses" was being sung by the martyrs in Revelation 15:2,3; only Jewish people would have known to sing this song found in Deuteronomy 32:1-43.
    • Many time statements promise the events are "at hand" and they would happen "quickly" and "soon" (Revelation 1:1,3; 2:16; 3:11; 22:6,7,10,12,20).

Other external evidence can also be used to show an early date for the Book of Revelation. For an in-depth look at these sources, we highly recommend the book Before Jerusalem Fell: Dating the Book of Revelation written by Kenneth L. Gentry.

Cine este femeia numită Babilon în Apocalipsa?

Răspuns: The "mother of all prostitutes" - "Babylon the great" is none other than Jerusalem in particular or Israel in general. There are several reasons for this conclusion:

The clothing of Babylon is especially important in trying to identify her:

  • Dressed in purple, scarlet, gold, precious stones and pearls (Rev. 17:3-5) - an almost exact description of the high priest’s ephod (Ex. 28:5-6, 36)
  • This combination of fabrics and gems also describes the temple tapestry, which, according to Josephus, was "Babylonian tapestry in which blue, purple, scarlet and linen were mingled." (Wars of the Jews 5.5.4)
  • The gold cup she holds (Rev. 17:4) is symbolic of the temple’s implements: "The greatest part of the vessels ... were of silver and gold" (Wars of the Jews 5.4.4.)
  • Josephus’ description of the temple reflects the same opulence: "The outward face of the temple in its front ... was covered all over with plates of gold of great weight, and at the first rising of the sun, reflected back a very fiery splendor, and made those who forced themselves to look upon it to turn their eyes away, just as they would have done at the sun's own rays. But this temple appeared to strangers, when they were at a distance, like a mountain covered with snow; for, as to those parts of it that were not gilt, they were exceeding white." (Wars of the Jews 5.5.6) The inscription on the prostitute’s forehead is a perverse image of that on the high priest’s: "Holy to the Lord."

Cine este Fiara descrisă în Apocalipsa?

Răspuns: Generally speaking, the Beast appearing in Revelation is Rome, the Roman empire or the Roman emperor. There are several reasons for understanding the Beast generally as Rome:

  • The woman Babylon was seated on the Beast, which implies they were in league with each other. Josephus writes: It seems to me to be necessary here to give an account of all the honors that the Romans and their emperors paid to our nation, and of the leagues of mutual assistance they have made with it." (Antiquities, 14.10.1-2)
  • The Jewish people used this relationship with Rome to persecute Christians and destroy Christianity: (Jn. 19:15, Luke 23:2). Throughout Acts they agitated against the Christian so as to involve the Romans in their persecution (Acts 4:27; 16:20; 17:7; 18:12; 21:11; 24:1-9; 25:1-2)
  • The Beast turned on Babylon and destroyed her: Rev. 17:16-17. This happens during the Jewish War, the 42 month period of trampling underfoot by the Gentiles (Rev. 11:2)
  • "The seven heads are seven hills on which the woman sits." (17:9) Rome was known in antiquity as the city on seven hills (Septimontium).
  • Rome was rising from the sea: (13:1). From either John’s vantage point on Patmos, or the Jews’ vantage point, Rome appeared to rise from the sea. Cf. 17:1.
  • "The seven heads ... are also seven kings. Five have fallen, one is, the other has not yet come." By this time of Revelation’s writing (during the Neronic persecution) five of the Roman emperors had fallen (Julius, Augustus, Tiberius, Gaius, and Claudius), one was still reigning (Nero), and one would remain for only a short time (Galba, who reigned only seven months, from June A.D. 68 to January, A.D. 69), and was followed by three others in short succession.

The Beast could also be specifically understood as Nero for several important reasons:

  • Nero was the emperor at the time when Revelation was written: He is the sixth king "who is." Suetonius’ enumeration of the emperors was: Julius, Augustus, Tiberius, Gaius or Caligula, Claudius (the five kings who have fallen at the time that John is writing), Nero (one "who is"), and Galba - one who "has not yet come, but when he does come, he must remain for a little while" - seven months (Rev. 17:10)
  • Nero claimed he was a god and demanded to be worshiped as such: Rev. 13:5-8. Inscriptions have been found in Ephesus in which Nero is called "Almighty God" and "Savior." He and Caligula "abandoned all reserve" in promoting emperor worship - they were the only two who demanded divine honors while still alive. Nero claimed to be Apollo.
  • Nero persecuted the Church for 42 months: from November, A.D. 64 through June, A.D. 68. John banished to Patmos during this persecution (Rev. 1:9) and Peter and Paul died in A.D. 66 or 67.
  • John accurately prophesied this: Rev. 13:5 - "The beast was given ... authority for forty-two months. ... He was given power to make war against the saints and to conquer them."
  • Tacitus reported that Nero "inflicted unheard-of punishments on those who, detested for their abominable crimes, were vulgarly called Christians" (Annals 15.44). The persecution claimed "an immense number" (Tacitus), "a vast multitude of the elect" (1 Clement 6).

Nero's character is also very much similar to that of a Beast:

  • Nero murdered his own family
  • He married a boy then castrated him and killed him
  • He kicked his pregnant wife to death
  • Suetonius writes that Nero "devised a kind of game in which, covered with the skin of some wild animal, he was let loose from a cage and attacked the private parts of men and women, who were bound to stakes." (The Lives of the Caesars, 6.29)
  • Tacitus ... spoke of Nero's ‘cruel nature' that ‘put to death so many innocent men.' Pliny the Elder ... described Nero as ‘the destroyer of the human race' and ‘the poison of the world.' Juvenal tells of ‘Nero's cruel and bloody tyranny.' Apollonius of Tyana specifically states that Nero was called a ‘beast': ‘In my travels, which have been wider than ever man yet accomplished, I have seen man, many wild beasts of Arabia and India; but this beast, that is commonly called a Tyrant, I know not how many heads it has, nor if it be crooked of claw, and armed with horrible fangs. ... And of wild beasts you cannot say that they were ever known to eat their own mother, but Nero has gorged himself on this diet."
  • He committed suicide by the sword at the age of 31. Cf. Rev. 13:10 - "If anyone is to go into captivity, into captivity he will go. If anyone kills with the sword, with the sword he will be killed."

The number of the beast was also 666 according to Revelation 13:18, therefore as Hebrew had no numerals and used letters to signify numbers, the name Neron Caesar when transliterated into Hebrew (NRWN QSR) had a number of 666.

A well-documented textual variant has 616. A mere copyist's error? Bruce Metzger speculates: "Perhaps the change was intentional, seeing that the Greek form Neron Caesar written in Hebrew characters (nrwn qsr) is equivalent to 666, whereas the Latin form Nero Caesar (nrw qsr) is equivalent to 616."

For an in-depth look at the Beast, we highly recommend the book Beast of Revelation written by Kenneth L. Gentry.

Cine este Anticristul?

Răspuns: The Antichrist as defined by the Scriptures is someone who opposes Christ and the Kingdom. Unlike end-times fictional writers are claiming, the Antichrist will not be a super-human-like person which will take over the world. Rather reading from Scriptures, in 1 John 2 we read:

"Children, it is the last hour; and just as you heard that antichrist is coming, even now many antichrists have appeared; from this we know that it is the last hour."

John was writing this letter in the early 60s, pointing out that many antichrists were already there, and that they were living in the last hour at that time. Later on he goes on to specifically define the word "antichrist" in theological terms:

"For many deceivers have gone out into the world, those who do not acknowledge Jesus Christ as coming in the flesh This is the deceiver and the antichrist." (2 John 1:7)

It is evident that John had a rather broad idea of who was the antichrist, i.e. anyone denying the existence of Christ and his coming in the flesh.

Ce este Lacul (iazul) de Foc?

Răspuns: The Lake of Fire, also called Gehenna (The Valley of Hinnom) was literally a large valley outside the city of Jerusalem serving as the city's garbage dump. In this pit fires were burning continually in order to destroy refuse, dead animals, and even the bodies of the homeless; the ever-rising smoke from this valley was legendary in the first century. In Revelation, John makes an appropriate illustration to this being the place where non-believers and Christ-rejecting folks would die; appropriately, Josephus recorded that hundreds of thousands of Jewish bodies were literally burned by the invading Roman armies in Gehenna in A.D. 70.

Când a avut loc mileniul?

Răspuns: While the word millennium does not appear in the Scripture, the Book of Revelation does speak of a period of time of one thousand years during which Satan would be bound. Preterism sees this period of time as being symbolic, and not a literal thousand years. This period of time rather is in fact equivalent with a fourty year period of time and transition found between A.D 30 (the beginning of Christ's ministry) and A.D. 70 (the fall of the Jewish Temple). This transition period is also viewed as a transition from the Old Covenant (The Law) to the New Covenant (Christ), bringing about a New Jerusalem with the destruction of the old one. During this time, Satan was bound and his power greatly diminished; the Church grew and the Gospel was preached to all the corners of the world. Per Revelation 20, shortly before A.D. 70, Satan was released and caused great havock across the world and specifically across Israel, leading Israel to lose all sense and eventually causing their very own destruction.

Preterist theologians often compare this first century fourty-year transition with Israel's transition from slavery in Egypt to the Promised Land. There are many similarities between the book of Deuteronomy and the book of Revelation which we can use to illustrate why the "thousand years" spoken of in Revelation is not literal, and is in fact equivalent with the A.D. 30 - A.D. 70 interval:

Deuteronomy/Revelation parallels (by Virgil Vaduva)
Deuteronomy Revelation
Israel warned that something important is about to happen (in that generation, 5:3) The Church warned that something important is about to happen (in that generation, 1:1)
Israel urged to obey God’s Law (4) The churches urged to obey God (1-3)
Obedience of God brings life and prosperity (6) Obedience brings life and protection (7:3)
Moses calls on two witnesses (4:25; 30:19) Two witnesses called upon (11)
Plagues, famine, sickness (28:59) Great plagues, pestilence, famine and mourning (18:8)
Israel will be a harlot (31:16) Israel is a harlot (19:2)
A glimpse of the type of Promised Land (34) A glimpse of the REAL Promised Land (21:1,2)
Do not add to this book (4:2) Do not add to this book (22:18)
Old Covenant New Covenant
Moses comes from the water to deliver Israel from bondage in Egypt Jesus baptized in water starts ministry to deliver mankind from bondage of sin (A.D. 30)
Moses leads Israel to promised land, but unbelieving generation rejects the land Jesus leads Israel to salvation, but unbelieving generation rejects him
Evil generation has to die after 40 years of re-generation Evil generation has to die while the Church is created for 40 years
After 40 years, Israel enters promised land, obstacle Jericho has to be destroyed under the leadership of Joshua After 40 years, the Church enters promised land, obstacle Jerusalem (Jewish Temple) destroyed under the leadership of Jeshua (Jesus) A.D. 70
The promised land offers Israel protection and life The parousia (Greek: presence of Christ) offers the church protection and life

Când s-au întâmplat miracolele din Apocalipsa şi Matei 24? Sunt ele consemnate în istorie?

Răspuns: Many of the miracles and predictions made in Matthew 24 and Revelation have been recorded by Josephus in his account War of the Jews. Below are just a few examples:

"Now, there was then a great number of false prophets suborned by the tyrants to impose upon the people, who denounced this to them, that they should wait for deliverance from God: and this was in order to keep them from deserting, and that they might be buoyed up above fear and care by such hopes." (Wars of the Jews 6.5.2)
"Thus were the miserable people persuaded by these deceivers, and such as belied God himself; while they did not attend, nor give credit, to the signs that were so evident and did so plainly foretell their future desolation; but, like men infatuated, without either eyes to see, or minds to consider, did not regard the denunciations that God made to them. Thus there was a star resembling a sword, which stood over the city, and a comet, that continued a whole year. Thus also, before the Jews’ rebellion, and before those commotions which preceded the war, when the people were come in great crowds to the feast of unleavened bread, on the eighth day of the month Xanthicus [Nisan], and at the ninth hour of the night, so great a light shone round the altar and the holy house, that it appeared to be bright day time; which light lasted for half an hour. This light seemed to be a good sign to the unskillful, but was so interpreted by the sacred scribes, as to portend those events that followed immediately upon it." (Wars of the Jews 6.5.3)
"So these publicly declared, that this signal foreshowed the desolation that was coming upon them. Besides these, a few days after that feast, on the twenty-first day of the month Artemisius, a certain prodigious and incredible phenomenon appeared; I suppose the account of it would seem to be a fable, were it not related by those that saw it, and were not the events that followed it of so considerable a nature as to deserve such signals; for, before sunsetting, chariots and troops of soldiers in their armor were seen running about among the clouds, and surrounding of cities. Moreover at that feast which we call Pentecost, as the priests were going by night into the inner Temple, as their custom was, to perform their sacred ministrations, they said that, in the first place, they felt a quaking, and heard a great noise, and after that they heard a sound as of a great multitude, saying, “Let us remove hence." (Wars of the Jews 6.5.3)

Mai este altcineva în afară de Iosefus care a scris despre aceste evenimente?

Răspuns: Yes, both Eusebius and Tacitus recorded some of these events. In his book Historia Ecclesiastica, Book 3, Chapter 8, Eusebius wrote about some of these events as well:

"1 - Taking, then, the work of this author, read what he records in the sixth book of his History. His words are as follows:94 “Thus were the miserable people won over at this time by the impostors and false prophets;95 but they did not heed nor give credit to the visions and signs that foretold the approaching desolation. On the contrary, as if struck by lightning, and as if possessing neither eyes nor understanding, they slighted the proclamations of God."
"2 - At one time a star, in form like a sword, stood over the city, and a comet, which lasted for a whole year; and again before the revolt and before the disturbances that led to the war, when the people were gathered for the feast of unleavened bread, on the eighth of the month Xanthicus,96 at the ninth hour of the night, so great a light shone about the altar and the temple that it seemed to be bright day; and this continued for half an hour. This seemed to the unskillful a good sign, but was interpreted by the sacred scribes as portending those events which very soon took place."
"3 - And at the same feast a cow, led by the high priest to be sacrificed, brought forth a lamb in the midst of the temple."
"4 - And the eastern gate of the inner temple, which was of bronze and very massive, and which at evening was closed with difficulty by twenty men, and rested upon iron-bound beams, and had bars sunk deep in the ground, was seen at the sixth hour of the night to open of itself."
"5 - And not many days after the feast, on the twenty-first of the month Artemisium,97 a certain marvelous vision was seen which passes belief. The prodigy might seem fabulous were it not related by those who saw it, and were not the calamities which followed deserving of such signs. For before the setting of the sun chariots and armed troops were seen throughout the whole region in mid-air, wheeling through the clouds and encircling the cities."
"6 - And at the feast which is called Pentecost, when the priests entered the temple at night, as was their custom, to perform the services, they said that at first they perceived a movement and a noise, and afterward a voice as of a great multitude, saying, ‘Let us go hence."

Tacitus, one of the most important historians of Roman Antiquity, also recorded some strange events in his book Historiae, Book Five:

"Prodigies had occurred, which this nation, prone to superstition, but hating all religious rites, did not deem it lawful to expiate by offering and sacrifice. There had been seen hosts joining battle in the skies, the fiery gleam of arms, the temple illuminated by a sudden radiance from the clouds. The doors of the inner shrine were suddenly thrown open, and a voice of more than mortal tone was heard to cry that the Gods were departing. At the same instant there was a mighty stir as of departure. Some few put a fearful meaning on these events, but in most there was a firm persuasion, that in the ancient records of their priests was contained a prediction of how at this very time the East was to grow powerful, and rulers, coming from Judaea, were to acquire universal empire. These mysterious prophecies had pointed to Vespasian and Titus, but the common people, with the usual blindness of ambition, had interpreted these mighty destinies of themselves, and could not be brought even by disasters to believe the truth. I have heard that the total number of the besieged, of every age and both sexes, amounted to six hundred thousand." (Tacitus, Historiae, Book Five)

Cartea lui Daniel

Când a avut loc Necazul cel Mare?

Răspuns: The seven-year period of tribulation spoken of in the Book of Daniel can be traced accurately and exactly to be the seven years beginning in A.D. 63 and ending in A.D. 70. Historical records tell us that in year 63 A.D. the Jewish people revolted against Rome, which gave way to a hellish seven year period in which millions of Jewish people died, and ended with the destruction of the Temple and the city of Jerusalem. Josephus, in his volume Wars of the Jews documents in detail this terrible period of time and points out numerous instances of prophetic fulfillment. In addition, the seventy weeks of Daniel are not a future event, rather it is presented as a judgment on Israel:

"Seventy weeks are determined upon thy people and upon thy holy city, to finish the transgression" (Daniel 9:24)

The Great Tribulation is not a future period of time; it was a period of time ending in A.D. 70 with the destructio of the Temple, and can be documented well with historical documents.

Cine sunt cei zece împăraţi (sau coarne) despre care vorbeşte Daniel 7?

Răspuns: The general understanding of most Preterists is that the "ten horns" or "ten kings" are the ten Roman emperors in the following order with the years of their reign:

  1. Julius Caesar (Caesar) B.C. 49 to B.C. 44
  2. Gaius Julius Caesar Octavianus (Augustus) to B.C. 31 to August 19, A.D. 14
  3. Tiberius Caesar Augustus (Tiberius) A.D. 14 to March 16 A.D. 37
  4. Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus (Caligula) A.D. 37 to January 24, A.D. 41
  5. Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus (Claudius) January 24, A.D. 41 to October 13 A.D. 54
  6. Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (Nero) October 13, A.D. 54 to June 9, A.D. 68
  7. Servius Sulpicius Galba (Galba) June 8, A.D. 68 to January 15, A.D. 69
  8. Marcus Salvius Otho (Otho) January 15, A.D. 69 to April 16, A.D. 69
  9. Aulus Vitellius Germanicus (Vitellius) April 17, A.D. 69 to December 22, A.D. 69
  10. Imperator Caesar Vespasianus Augustus (Vespasian) A.D. 69 to A.D. 79

As it is evident from history, the three kings which were "uprooted" (reigned for very short periods of time) were Galba, Otho and Vitellius before the "little horn" with the remaining seven kings being the seven kings of Revelation 17.

Când s-au derulat cele "70 de săptămâni" din Daniel?

Răspuns: There are several opinions among Preterist scholars regarding the Seventy Weeks mentioned in the book of Daniel. What all agree on is that those "weeks" are in fact weeks of years and would add up to roughly 490 literal years. The disagreements are however caused by two important points:

  • Changes in calendars system created discrepancies in the historical timeline. This makes it nearly impossible to accurately calculate the differences in years and months demanded by many critics.
  • There are four different decrees that could be used as the starting point of the seventy weeks of Daniel
    • The first decree was issued by Cyrus the Great in 536 B.C. (see Ezra 1:1 - 4;2 Chronicles 36:22,23)
    • The second decree was issues by King Darius of Persia in 519 B.C. when the captive Jewish people appealed to Darius to search the royal library for the first decree of Cyrus. When found, Darius re-confirmed it. (see Ezra 5:1 - 6:12)
    • The third decree was issued by Artaxerxes I of Persia in 458 B.C. Ezra was given official authority to collect gold and silver and use the royal treasury for whatever else was needed. (see Ezra 7:11 - 22)
    • The fourth decree was also issued by Artaxerxes I of Persia in 445 B.C.

It seems that regardless of which decree is being used, the prophecy of the seventy weeks points to a period of time during which several important things will happen:

  • Atone for iniquity
  • Bring sin to completion
  • Seal up prophetic vision
  • Anoing a new most holy place
  • A seven-year covenant will happen
  • Sacrifices and temple offerings will stop permanently

Because of these specifics, it seems without a doubt that the seventy weeks of Daniel were wrapped up sometime in the first century, likely at the fall of the Jewish Temple in A.D. 70 when sacrifices and offerings were permanently stopped.

Biserica

Sugerezi că Biserica nu a ştiut timp de peste 2000 de ani că a doua Venire a avut loc?

Answer: Development of theology is always a struggle between tradition and progress, and Preterist eschatology is another example of this struggle. While the Church at large did apparently miss the significance of the events that transpired in A.D. 70, Preterism has always had a minor voice throughout history, with Church fathers like Eusebius of Caesarea, St. John Chrysostom, St. Basil the Great and many others were either Preterists or showed strong Preteristic tendencies.

Cum poţi tu să ai dreptate şi milioane de alţi creştini să greşească?

Răspuns: The point of Preterism is not to point out the wrongs of others and elevate theology above all other things; while some advocate division and separation over matters of eschatology, we encourage conversation and discourse in order to open new possibilities to all believers. We are simply providing possibilities and take no pride or claims in being correct over other Christians. All we are asking is to consider our position in light of the Scripture.

Cum se face că Preterismul pare să contrazică unele din crezurile Bisericii?

Răspuns: The general position of Preterism regarding creeds is that creeds are not inspired and inerrant statements, nor are the "Scripture." Whenever one appeals to creeds in order to sustain a theological position that is unsustainable otherwise, the problem is deeper than creeds and Preterism, and becomes an issue of Scripture vs. creed. Therefore Preterism, while it sees historical and cultural value in the various creeds, sees little theological substance in them, especially when they appear to contradict Scripture.

De ce nu a observat nimeni a doua Venire având loc în A.D. 70?

Răspuns: Josephus and several other historians did in fact notice and record that what transpired in A.D. 70 was something ordaine and likely divine. Just as the Jewish people expected Jesus to come and institute a physical Kingdom and dethrone Rome, Christians today expect the same thing. Perhaps the nature of the Second Coming was much more spiritual and deeper than the eye could see, such as God (a spiritual being) and his presence being restored to Earth.

Nu cumva Preterismul îi deposedează pe credincioşi de "fericita noastră nădejde"?

Răspuns: Some critics have accused Preterism of taking away the hope of the believers for a future Second Coming of Christ. This accusation is as much groundless as it is built on a logical fallacy. If the Second Coming would take place today, would those same critics claim that it also robs believers of their "blessed hope?" The reality of God's presence is not something that takes away hope; it rather gives us the hope and confidence we often lack. Christians should confidently proclaim the living presence of God and of the Kingdom. They are not future realities, but they are present and they are here.

Resurse Preteriste

Ce site-uri web sau unelte on line sunt disponibile care ne-ar putea ajuta să învăţăm mai multe despre Preterism?

Răspuns: Există câteva site-uri de calitate care te pot ajuta să înveţi mai mult despre Escatologia Preteristă.

  • PlanetPreterist.com is an interavctive online community for exchanging Preterist content, ideas and discussions
  • The Preterist Archive is a great resource for historical research and archived information
  • Open Source Theology is Andrew Perriman's Emergent Theology website which often also covers Emergent Eschatology
  • The Open Bible Project is an online collaborative effort to create a Covenant Eschatology study Bible - you may participate or learn if you wish
  • Presence is a ministry promoting covenantal, personal, organizational and societal transformation through the understanding of God's word and prophecy
  • [1]
  • [2]
  • [3]

Ce cărţi îmi recomanzi care să mă ajute să aflu mai multe despre Preterism?

Răspuns: Există un mare număr de cărţi care tratează acum Preterismul, oricum sunt câteva foarte importante prin care ai putea să-ţi formezi un cadru care să te ajute să înţelegi escatologia în contextul ei adecvat.

Adus de la "http://ro.preterism.com/index.php?title=%C3%8Entreb%C4%83ri_frecvente"
Unelte personale